Despre ENDODONTIE

Dintele natural este alcatuit din coroana si radacina. Acestea prezinta fiecare 3 straturi, incepand de la exterior cu smaltul (tesutul cel mai dur al dintelui), care acopera coroana dentara in totalitate, respectiv  cu cementul  de la nivelul suprafetei externe a radacinii, dentina (tesut dur mineralizat) reprezinta stratul intermediar, iar in interior avem un tesut moale , numit pulpa dentara care contine filete nervoase si vase de sange.

Spatiul pulpar se imparte in camera pulpara (portiunea coronara) si in canalul radicular (la nivelul radacinii dintelui). Dintele vital este supus modificarilor fiziologice , respectiv patologice si astfel camera pulpara isi modifica forma in functie  de varsta dintelui si de patologia prezenta.  Astfel, la dintii tineri avem o camera pulpara voluminoasa, iar la varstnici se ingusteaza prin depunere de dentina.

Canalul radicular principal strabate toata lungimea radacinii. Ajuns in portiunea terminala a acestuia , se deschide la suprafata externa printr-un orificiu, numit foramen apical , prin care intra si ies din canalele radiculare vasele si nervii ce constituie pachetul vasculo-nervos al dintelui. Din canalul principal pot pleca ramificatii numite canale laterale si accesorii. Si acestea comunica cu exteriorul prin intermediul foramenelor secundare. Datorita acestor cai de comunicare, orice infectie a pulpei aparut initial in interiorul dintelui, se va extinde in timp la tesuturile din jurului acestuia, implicit in os.

Forma geometrica a unui canal radicular este in mare un con. Insa de cele mai multe ori , datorita factorilor geometrici si de mediu, aceasta forma prezinta aplatizari, bifurcatii, trifurcatii, in diverse combinatii la orice nivel al radacinii, ridicand astfel nivelul de dificultate al tratamentului.

Din pacate, caria dentara profunda, slefuirea intempestiva a dintilor in cadrul tratamentelor protetice (leziuni mecanice si termice),tratamentele dentare repetate,  traumatismele, fisurile, fracturile dentare si pungile parodontale adanci duc la afectarea ireversibila a dintilor, mai exact a pulpei dentare ( cunoscuta in limbajul laic drept „nervul dentar”) si astfel apare necesitatea tratamentului endodontic.

Endodonția se ocupă cu tratamentul afecțiunilor din interiorul dintelui, fiind astfel specialitatea medicinii dentare care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea și tratamentul patologiei pulpare, respectiv a inflamatiei acesteia datorita microbilor care o invadeaza.

Marea majoritate a dintilor cu patologie pulpara pot fi tratati endodontic, multumita tehnologiilor moderne si cunostintelor actuale. Cu toate acestea, exista anumite situatii in care dintele nu poate fi salvat. Acestea sunt:

  • Fracturi profunde ale radacinii
  • Suport osos insuficient al dintelui
  • Imposibilitatea restaurarii coronare a dintelui, datorita cariilor care au avansat mult spre radacina, daunand rezistentei acestuia
  • Canale radiculare inaccesibile
  • Dintii situati in portiunea din spate a arcadei dentare (molari de minte, dinti in pozitii anomale) la pacienti cu deschiderea gurii mica, nu pot fi tratati decat in mod exceptional

Simptomele pot fi variate, de la dureri accentuate la rece, cald sau presiune (la muscarea pe dinte) sau aparute spontan ,  la aparitia modificarilor de culoare a dintelui (ca urmare a necrozei/mortii pulpei dentare) , mobilitate anormala a dintilor sau a abceselor insotite de tumefactii osoase si durere accentuata si uneori de evacuare de secretie purulenta prin fistule gingivale. Totusi, in unele cazuri boala poate evolua aproape asimptomatic, ajungand sa fie surprinsa in faze avansate de evolutie, in urma unui consult de rutina clinic si radiologic.

Tratamentul endodontic, atat cel clasic cat si cel modern are ca si scop eliminarea continutului infectat pentru a evita aparitia complicatiilor si extinderea infectiei in zonele de vecinatate. Astfel, intregul sistem canalar este curatat prin mijloace mecanice si chimice si apoi umplut cu un material biocompatibil, care previne reinfectarea. Toata interventia se realizeaza sub anestezie, pentru un confort sporit in timpul interventiei.

Dupa finalizarea tratamentului endodontic, dintele trebuie protejat si mentinut functional, necesitand in cele mai multe cazuri aplicarea de pivoti si coroane de invelis.


Este  gresit inteleasa ideea ca un tratament endodontic poate fi realizat doar pe baza simtului tactil si a cunoasterii teoretice a anatomiei radiculare.

Multumita evolutiei radiologiei dentare prin formatul digital cu doza de iradiere foarte scazuta*, un tratament endodontic corect NU poate fi realizat fara o succesiune de radiografii dupa cum urmeaza:

  • Inainte de orice tratament, este obligatorie o evaluare radiologica pentru a pune un diagnostic si a observa particularitatile cazului ( anomalii ale canalelor si radacinilor, corpi straini de-a lungul radacinii, fracturi, reactii periapicale de tip cronic, raporturile dintelui cu structurile anatomice din vecinatate etc. )
  • Radiografii intermediare cu conuri de control care ne ajuta sa confirmam lungimea canalului dentar
  • O radiografie la finalizarea tratamentului pentru verificarea globala a corectitudinii sale
  • Radiografii de control la intervale de 6 luni – 1 an pentru a evalua procesul de vindecare dupa tratament.

 Caz 1: 

 Caz 2:

Pentru inceputul tratamentului este OBLIGATORIE o buna izolare de mediul oral atat de incarcat microbian (gura are cea mai mare incarcatura microbiana de la nivelul organismului uman)  prin folosirea digii dentare, o folie de latex (exista si formule non-latex pentru alergici) fixata pe dinte cu ajutorul unei cleme. Astfel,  nu va exista riscul suprainfectarii in timpul lucrului.

Dupa cum ii spune si numele (dig), aceasta tehnologie ne permite practic separarea dintelui la care lucram de restul cavitatii orale, oferind avantaje clare:

  • Saliva si sangerarile gingivale nu contamineaza canalele radiculare si permite adeziunea materialelor compozite
  • Departarea tesuturilor moi (obraji, limba), care ar fi fost facuta in trecut cu rulouri si comprese incomode
  • Nu permite ingerarea instrumentelor si a fragmentelor dentare scapate din mana
  • Nu permite lezarea buzei, limbii si a obrazului prin folosirea instrumentarului rotativ
  • Nu permite scurgeri ale irigantilor folositi ( de regula hipoclorit) in cavitatea orala
  • Permite o comunicare vaga cu pacientul fara contaminarea locului
  • Timp de lucru redus prin eficientizarea campului operator curat si uscat

 


Un tratament endodontic modern presupune un mijloc de magnificare si iluminare care ne permite sa vedem toate detaliile spatiului intern al dintelui si astfel sa realizam un tratament corect si complet. Acestea se pot realiza cu ajutorul microscopului, cat si al lupelor.

Gradul de marire a lupelor folosite in stomatologie poate varia intre 2X si 8X, cele mai folosite fiind de 3,5X. Marirea de 3,5X a campului operator face ca detaliile sterse, greu accesibile ochiului uman, sa apara mult mai clare, oferind o imagine imbunatatita.

Microscopul dentar are un grad de magnificatie de pana la 25X, oferind astfel avantaje clare de eliminare aproape in totalitate a erorilor tratarii dintilor. Acesta ajuta la efectuarea unor proceduri aparent imposibile (detectarea canalelor netratate si a celor suplimentare, abordarea canalelor calcificate, repararea perforatiilor radiculare, indepartarea instrumentarului endodontic fracturat). Se ofera astfel o mare predictibilitate cazului.

Canalele vor fi evidate  folosind ace de canal, de fapt niste pile care largesc canalele inguste ale dintelui, permitand totodata introducerea unor solutii dezinfectante (ex: hipoclorit de sodiu) care dezintegreaza chimic si indeparteaza tesuturile infectate. Scopul principal este realizarea unei forme conice care sa permita o sigilare etansa apicala,cat si pe toata lungimea de lucru. Lungimea de lucru, determinata de pozitia foramenului apical se masoara cu ajutorul apex locatorului.

Tratamentele moderne folosesc ace de nichel-titan cu designuri speciale actionate rotativ de motoare endodontice cu turatie si putere controlata, permitand obtinerea intr-un timp mai scurt a unor preparatii mecanice superioare a canalelor radiculare, favorizand totodata si curatarea prin solutiile de spalatura. Principalul avantaj, il constituie faptul ca aceste sisteme indeparteaza din start interferentele coronare, eliminand o mare parte din suprafata bacteriana inainte de apropierea de foramenul apical si astfel se evita riscul contaminarii bacteriene din jurul radacinii. Un alt mare avantajos dat de inlaturarea interferentelor coronare , il reprezinta stresul redus aplicat asupra instrumentelor , scazand astfel riscul lor de fractura.

Exista doua tipuri de miscari de largire rotativa : rotatie continua (cel mai cunoscut este sistemul ProTaper ) si reciprocitate (cel mai cunoscut este VDW Reciproc). Sistemele cu miscare reciproca au fost introduse relativ recent si sunt imbunatatite permanent in ceea ce priveste flexibilitatea. Prezinta avantajul ca folosesc o singura freza, au un risc de fractura redus al instrumentelor, iar timpul de lucru este substantial redus.


Etapa finala a unui tratament endodontic presupune o sigilare coronara, cat si o sigilare apicala omogena, compacta si etansa tridimensional.

Scopul acestei manopere este prevenirea patrunderii microorganismelor provenite din saliva, cat si din fluidul tisular inapoi in spatiul canalar.

Au existat de-a lungul timpului multe metode si materiale de obturare a canalelor radiculare, insa tehnicile actuale se bazeaza pe utilizarea gutapercii (obtinuta din laptele arborelui de cauciuc) ca si material solid alaturi de un ciment de sigilare ca si material lichid. Prin aceasta combinatie se asigura o inchidere periferica eficienta.

Compactarea verticala la cald a gutapercii combinata cu tehnica de injectare termoplastica reprezinta cea mai buna metoda de realizare a unei obturatii 3D. Prima etapa consta in alegerea unui con de gutaperca potrivit preparatiei canalare realizate. Pentru obturarea treimii apicale a radacinii se foloseste o sursa de caldura care elibereaza un val continuu de caldura si astfel inmoaie, deplaseaza si compacteaza spre apical conul, formand un “dop” in aceasta zona. Pentru restul canalului este ideala injectarea cu gutaperca termoplastifiata.


Succesul in endodontie consta in lipsa durerii si in absenta leziunilor apicale si a fistulelor.

Studiile clinice recente spun ca un tratament endodontic realizat la cele mai inalte standarde de calitate, are o rata de succes apropiata de 95%. Cu toate acestea, pot exista 5% cazuri, in care infectia osoasa nu se vindeca, iar dintele ramane dureros, necesitand o interventie chirurgicala suplimentara sau chiar extractie.

Este bine cunoscut faptul ca dintii devitali sunt cu 40% mai vulnerabili la fractura peretilor dentari, de aceea este posibil ca la recomandarea medicului curant sa fie necesari pivoti si coroane de invelis pentru o rezistenta suplimentara. Pentru a creste rata de succes a tratamentului, este nevoie ca reconstituirea coronara definitiva a dintelui prin obturatii, coroane de invelis, pivoti, sa fie realizata la cel mult o luna dupa finalizarea tratamentului pentru a preveni fractura dintelui si contaminarea prin infiltratie cu saliva a canalelor radiculare. Contaminarea cu saliva duce la reinfectare si astfel tratamentul a fost inutil.

Un dinte tratat endodontic necesita o grija suplimentara si astfel sunt recomandate controale periodice cel putin o data pe an pentru a evalua procesul de vindecare, cat si integritatea restaurarii coronare. Este de asemenea obligatorie o igiena orala riguroasa pentru ca sansele de mentinere pe arcada a dintelui sa dureze un timp cat se poate de indelungat.

X